Romanta vietii ce n-a fost

Dragii mei....
Dupa cum v-am promis voi scrie mai des si voi incerca sa scriu chiar si mai bine, am zis ca voi incerca nu ca voi si reusii :P
Urmatoarea poezie am inceput sa o scriu cu 2 zile in urma pe cand am iesit cu niste prieteni in oras, dupa ce am baut o bere su am fumat o tigare si pentru ca nu mai aveam nici un ban am plecat si am urcat pe cetatuie si stand acolo, a inceput sa ninga cu niste fulgi mari, era o priveliste de poveste ce mi-a amintit de copilarie, si mi-am dat seama ce mult s-a schimbat lumea si cat de putini oameni mai pot simtii ce simt eu in momente asemanatoare aceluia.
Nu mai simteam nimic, nici frig, nici vant, nimic inafara de dor.
Dor de trecut, dor de casa, dor de parinti, dor de prieteni si ce simteam cel mai tare si ce durea si imi placea in acelasi timp era Dorul Tau.
Parca a trecut o vesnicie de cand nu te-am vazut, de cand nu te-am sarutat, de cand nu te-am strans in brate, de cand nu ti-am vorbit cum iti place doar ca sa te vad zambind.

Lectura Placuta dragii mei cititori.

Romanta vietii ce n-a fost


Nu sunt ce mi-am dorit sa fiu,
Nu sunt nici unde-as fi vrut.
De mult mort intr-un sicriu ,
De mult uitat e tot ce-as fi cerut.
Sunt doar ecoul altei vieti,
O viata pieruta’n van.
Incarcata de tristeti
Ce-au fost planse an de an.
Nu sunt unde-am vrut a fi,
Ci-n alt secol, n-alta viata,
Pierdut intr-o alta zi
Far de nazuinta sau speranta
Dar zilele fiindu-mi scurte
Si nascut fara a sti.
M-am resemnat si-am luat calea
Grijilor de zi cu zi.

Un romantic incurabil,
Pierdut in lumea de afara,
Unde totu-n prealabil
E creat doar ca sa moara.
In aceasta lume seaca,
In acest pustiu calvar,
Unde visele vin si pleaca
Fara a lasa urme macar
Aici m-am nascut sa cresc,
Tot aici eu voi murii,
Dar pana atunci firesc
Inainte de-a pieri,
In loc sa exist… Vreau sa traiesc!