E deja luni si mai e putin si incepe sesiunea.
Ieri am ajuns si eu la Cluj si pe tren, in plictiseala aia notorie am inceput sa imi amintesc de unele momente din viata mea, trenul a fost un factor prezent de revedere, dar si de despartire asa ca din gandurile acelea a iesit urmatoarea poezie, sper sa va placa.
Lectura placuta!
Amintiri din gara
Un tren suiera in departare,
Un suflet se desparte-n doua.
Gara o vezi, usor dispare,
Iar afara da cu stropi de roua.
Vezi noaptea cum se infioara,
Iar ale ei palme is ude.
Dragostea incepe sa doara
Oprind zgomotele surde.
Ploua de parca-ar vrea a ninge
Si Cluju ma asteapta-n fulgi,
Iar inima-mi pare a respinge
Gandul singuratatilor lungi.
Nu te-am vazut de ceva timp
Si vorbele-mi sunt amintiri
Si astept alt anotimp
Sa ma aduca in simtiri.
Caci doru-mi e povara grea,
Dar si tovaras de drum lung,
Nu stiu daca as putea
Fara el sa te ajung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu