C'est pourquai j'aime Rose

"C'est pourquoi j'aime Rose"
I-am numit parfumul
Ce noaptea de pe gatul tau inspir.
"C'est pourquoi j'aime Rose"
I-am numit parfumul
Ce noaptea visele-mi inspir.

"C'est pourquoi j'aime Rose"
I-am numit parfumul
Ce m-a facut sa uit de toti,
Sa-mi pierd capul, sa-mi pierd somnul,
Sa-mi vreau sufletu-napoi pe parti.
Caci eu i-am numit parfumul
"C'est pourquoi j'aime Rose"

"C'est pourquoi j'aime Rose"
I-am numit parfumul
Ce m-a tinut treaz si in uitare.
"C'est pourquoi j'aime Rose"
I'am numit parfumul
Celei ce pereche n-are.

Soldat de plumb

Cu plumb in ochi si plumb in suflet,
Cu greu inima-si aduna,
Soldatul ce cu asa zis ultim sunet
Isi striga moartea sa-l apuna.

Cu toate pare sa greseasca
Si de n-ar muri, macar
Vocea sa-i piereasca,
Sa nu mai graiasca in zadar.

Cuvintele parca streang i-au fost
Si-l sugruma neincetat,
Caci tot ce spune este prost
Si tot ce face-i rasuflat.

Al meu soldat fe plumb ranit pe front,
Se imtoarce la a lui sotie.
Cu platosa sparta si scutul rupt,
Sa o gaseasca in prag de nebunie.

"Ce-ai patit iubita mea?
Unde ti-e zambetul ce l-am lasat acasa?
Caci fara el nu pot a te vedea
Si fara tine n-am nici casa, n-am nici masa."

Atunci femeia capu-si ridica
Si vazadu-l proptit in prag
La gat i se arunca
Si uite-asa au murit ei de dor si drag

Lupta in gelozie

Acum mult timp, cu ani in urma,

Pe cand nici timpul nu lasa vreo urma.

Am plecat sa lupt cu cei ascunsi in munti,

Cu cei ce se zvoneste ca nu pot fi infranti.

Si am plecat sa lupt doar pentru tine,

Caci ti-au vorbit si nu de bine.

Am mers la ei cu gand de moarte rece,

Fara a stii cu adevarat ce se petrece.

Am pus mana pe spada cu sange invechit

Si privindu-le atent sufletul impietrit,

Mi-am zis in gand “Lasa-i sa vina,

Caci dragostea ce-o port, scut o sa-mi tina.

Le-am privit ochii rosii ca focul

Si parca insusi iadul a cuprins pamantul

Am alergat spre ei strigand din inima

De vei muri tu Demone nu voi simti vina.

Valsul celor patru strune

Nu stii de cand te-astept sa vii,
Tu vara a sufletului iniernat,
Par ani atunci cand n-ai cu cine
S-asculti valsul ce danseaza fara tine...
Si rasaritul pare a fi in alb si negru,
Cand n-ai cui spune
Ce secret se-ascunde in valsul celor patru strune.

De mi-ai spune ca vii maine,
De-acum, in gara as merge sa te-astept
Caci sunt ani de cand nu am cu cine
Sa dansez valsul Zilelor cu tine...
Iar rasaritul vreau sa-l vad asa cum e,
Caci ani sunt de cand n-am cui spune
Secretul din lacrima valsului celor patru strune.

Romanta plecarii

A trecut asa mult timp de cand nu am mai scris nimic si chiar de cand nu am mai trecut pe aici, dar azi, de 1 aprilie, si nu e nici o pacaleala postez inca o creatie de-a mea intitulata "Romanta plecarii"
Enjoy!



Romanta plecarii

Cand este frig pe valuri, si Dunarea e rece,
Cand vantul bate-n prora, si ploaia vad ca trece,
Cand inima-mi suspina ca nu mai e intreaga,
Cand fata-mi este trista si totodata vaga,
Cand soarele apune peste ale tale coapse
Si sufletu-mi asteapta zilele ploioase,
Eu stau singur si cuget intr-o lumina sumbra,
La ziua revederii ce sta ascunsa-n umbra.

Cand trenul imi promite ca ma duce si m-aduce,
Cand timpul meu dinou a inceput a curge,
Cand buzele imi cer dinou tampla sa-ti sarute,
Cand trenu-n urma mea parca a doborat un munte,
Cand ochii mintii mele doar ochii tai ii vad
Si cerul parca in urma-mi scutura prapad,
Eu stau si astept ziua cand cerul va surade
Si ochi-mi vor zarii dinou buzele-ti ude

Cand mintea-mi este goala si plina doar de tine,
Cand gandul meu strabate dinou curbele-ti fine,
Cand totul pare a fi atat de incomplet,
Cand totul imi lipseste si nimic n-are efect,
Cand tot ce a mai ramas e doar o amintire
Si chiar si amintirea aceea e cu tine,
Eu stau si astept clipa reintregirii noatre,
Cand soare va fi afara si-n zilele ploioase.