Noaptea-mi alba e o ora,
Ziua-i neagra un minut,
Luna parca mi-ar fi sora,
Cerul alb doar un sarut.
O nebunie ma cuprinde
De ce totul i-asa vag?
Insomnia ma surprinde
Si stau treaz intins pe prag.
As vrea sa dorm, dar nu mai pot!
Eu snt treaz si tu nu taci,
Nimic ce am devine tot
O vorba nu mai scoti si zaci.
Acum cred ca ma sufoc,
Incep sa tip ca un nebun
Sufletul cred ca a luat foc,
In cazul nostru-i comun.
Noapta-mi alba timp de-o ora,
Ziua-i neagra un minut,
Luna nu-mi mai este sora,
Cerul nu-mi mai e sarut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu