Un neom printre oameni,
Stau ascult si ii admir
Incerc sa aflu cui tu semeni,
Negasind usor ma mir.
Am fost om si eu candva,
Cand speranta n-o pierdusem
Om eram nu altceva,
Ca neom oameni vazusem!
Cand speranta am capatat,
Ea dandu-mi-o napoi
Multumind neincetat,
Nu doar ea, dar doar si voi.
Un om printre neoameni,
Stau ascult si inca-admir
Nu mai vreau sa stiu cui semeni,
Nu-mi mai pasa, nu ma mir.
stilul romantic...hmm...stii ce e un pic ciudat?...ai o dominanta de regret si frustrare regasita in fiecare poezie(cel putin in viziunea mea)... oricum...e un inceput foarte bun...felicitari...
RăspundețiȘtergere