Arunca norii pe pamant, tacerea
Si-o lacrima care se stinge,
Eu iau doar mahnirea, la fel si durerea,
Arunca-mi si mie tacerea.
Arunca vantul in aer, tradarea,
Iar lacrima-mi cade pe pleoape
Cand chinul si moartea sunt tot mai aproape,
Arunca-mi si mie tradarea.
Arunca soare pe pamant, lumina
Rana sa-mi fie uitata,
Somnul si viata si chiar si minciuna
Arunca-mi si mie lumina.
Arunca luna pe pamant, perdeaua
Tot ce-i in plus sa ascunda,
Tristetea, durerea si singuratatea
Arunca si mie perdeaua.
Tu arunci peste tot uitarea,
Multi erau mahniti, dar au uitat
Numai eu imi mai amintesc iubirea,
Te rog arunca-mi si mie uitarea.
You're getting better and better ^-^...desi prima strofa sounds kinda awkward....but maybe it's just me...a doua strofa imi place cel mai mult... ^-^ hmmm...It has a dark feeling to it(maybe desperate)...Keep up the good work ^-^
RăspundețiȘtergereimi plac noile poezii....astept altele si mai noi...acum ai mai multa inspiratie...acum ai tot ce ti-ai dorit...chiar si uitarea.....eu...iti doresc sa scrii cat mai multe poezii
RăspundețiȘtergere