Moartea paraseste lumea,
Urcandu-se pe cer la Luna
Sa o-ntrebe cum e vremea,
De e rea sau de e buna.
Si vorbind Moartea si Luna,
Trece ziua ,luna ,anul
Peste tot se pune bruma,
Impodobind cu gheata hanul.
Vrajita de a ghetii sclipire,
Moartea coboara de pe cer
Lasand Luna plina de uimire,
Dar tot frumoasa si plina de mister.
Si uite-asa timp de un an,
Nimeni nu a mai murit
Asta am auzit in acel han,
Pe care bruma l-a umbrit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu