Soldat de plumb

Cu plumb in ochi si plumb in suflet,
Cu greu inima-si aduna,
Soldatul ce cu asa zis ultim sunet
Isi striga moartea sa-l apuna.

Cu toate pare sa greseasca
Si de n-ar muri, macar
Vocea sa-i piereasca,
Sa nu mai graiasca in zadar.

Cuvintele parca streang i-au fost
Si-l sugruma neincetat,
Caci tot ce spune este prost
Si tot ce face-i rasuflat.

Al meu soldat fe plumb ranit pe front,
Se imtoarce la a lui sotie.
Cu platosa sparta si scutul rupt,
Sa o gaseasca in prag de nebunie.

"Ce-ai patit iubita mea?
Unde ti-e zambetul ce l-am lasat acasa?
Caci fara el nu pot a te vedea
Si fara tine n-am nici casa, n-am nici masa."

Atunci femeia capu-si ridica
Si vazadu-l proptit in prag
La gat i se arunca
Si uite-asa au murit ei de dor si drag