"Frumoasa zana, ce privesti?
Cu chipu-ti alb si ochi de ceara,
Cu pielea-ti argintie-n seara,
In noaptea-n-care Luna nu se-arata?
Ce cauti, sau ce-ai pierdut,
In acest timp fara-nceput?
Straina-mi esti de-aceste locuri fara nume,
In care Luna mea rasare si soarele-mi apune."
Se-apropie de mine si fara de cuvant,
Ma saruta-adanc si pleaca de parca n-a fost
Si minciuna sau adevar de-a fost
Mi-am vazut si-nceput, mi-am vazut si mormant.
La fel cum a venit, asa a si plecat.
Fara sa vorbeasca, fara sa schiteze,
Lasand in urma sa o soapta sa vibreze.
O soapta si pe-ale mele buze un sarut uitat.
Comentez aici deoarece asta este una din poeziile care mi-a placut cel mai mult dintre cele recente, cu toate ca sunt unele mult mai bune printre cele vechi. Oricum eu sper ca lucrurile pe care ti le voi spune sa te ajute, sa fie o critica constructiva si sa nu te deranjeze foarte mult. In primul rand as vrea sa-ti atrag atentia in legatura cu strofele unde folosesti rima imbratisata, deoarece trebuie sa ai mai multa grija si sa rimeze neaparat versurile de la extreme(primul si ultimul), altfel poezia isi pierde din melodicitate. Un alt aspect ar fi simplitatea, uneori exagerata, din punct de vedere al lexicului, incearca sa transmiti unele idei, intr-un mod mai ascuns, nu le mai oferii "pe tava" celor care citesc poezia. In incheiere trebuie totusi sa te laud pentru temele pe care le abordezi si iti mai zic sa continui, doar perseverenta te poate ajuta sa cizelezi totul pentru ca talentul nu-ti lipseste
RăspundețiȘtergere