Cosmar ferice

In asta noapte a mea vei fi,
Tu iubita noptii reci
Si de-acum-nainte tu vei stii ,
Ca a mea vei fi in veci.

Si de astazi intr-un an,
De-ai sa regreti tu sa imi spui,
Dar ce-am primit tot o sa am
Iubita mea cu ochi caprui.

De-ntr-o zi tu ai sa mori,
Sa vii in vis si sa-mi soptesti,
Caci mai tarziu la scaparat de zori
Cu eu cel mort ai sa vorbesti.

Spune-mi tu oare acuma...
Cu voce senina si vie.
De ce sa mai cada bruma
Peste alta inima pustie?

Nici sa ma gandesc nu voi,
Ce m-as face fara tine,
Fara inima si noi,
Fara suflet, fara mine.

Fara drogul tau din buze,
Fara gatul tau cel fin,
Fara sanul tau ce mirosind a roze
Mi-a adus cerul senin.

Tot ce-ai fost, esti si vei fi,
Toata vreau sa fi a mea.
Si-n viitorul dintr-o zi,
Sa-mi dai tu si viata ta.

Si atunci sa mor eu pot,
Caci am tot ce-am vrut vreodata
Si-atunci ai sa urasti un mort,
Caci in vis eu am iubit o moarta.

Trenul ce nu a plecat

O tigara intr-o gara,
O cafea putin amara,
Un tren pleaca, altul vine,
Ea urca, el ramane.
Trage-un fum, lacrima-i cade,
Se intoarce, o ascunde,
Ea stie, el zambeste.
Miros de dor, noapte afara,
Trenul pleaca, se-mfioara.
Intoarce capul, se-aseaza jos,
Priveste luna, a fost frumos.
Ea va venii, el aici va fi,
De parca nici nu a plecat,
De parca nici nu s-a-ntamplat.

Bolnav de vise

Sunt bolnav de tot censeamna "tu"
Si mi-e dor de tot ce acu-i departe,
Mi-e frica de proiectul "nu"
Ce ma va privi mereu indeaproape.

Visez tot ce ti-a apartinut mereu
Si tot ce mi-ai furat tu mie,
Tot ce eu am aparat din greu:
Suflet, inima si gelozie.

Visez tot ce m-obsedeaza de un an,
Si nu-nteleg de ce nu pot sa uit,
Caci ai tot ce mi-am dorit sa am
Si pana acum credeam ca esti un mit.

Te visez si cand nu dorm,
Caci gandul mi-e mereu la tine,
Stau noaptea treaz si mort de somn
Privindu-ti poza ta cu mine.

Cantecul celor doi

Doi copii fara de minte,
Doar cu vise si cu tinte
Suntem noi de la-nceput
De la cel dintai sarut.

Doi copii, atata doar,
Doi copii ce n-au habar
De e noapte sau de-i zi,
Daca-i luni sau marti va fi.

Doi copii ce nu le pasa,
Daca maine-ajung acasa,
Daca-s impreuna doi
Ei sunt unul amandoi.

Doi copii atata tot,
Ii desparti si mor pe loc.
Daca cel putin iti pasa,
Spune-le ca sunt acasa.

Romanta Vietii

Frumoasa care ma-sela,
Nicicand nu mi-a spus cine era
Desi eu stiam bine cine sunt,
Ea mi-a spus ca-s doar un cantec soptit de vant
Si nu as fi luat-o iar la brat,
Dar fiind inima-mi pusa in lat
Dinou i-am sarutat buzele meschine
Si stau si-acum cu ea,
In fiece zi, de astazi pana maine.

Frumoasa care ma-nsela,
Nu m-a-nselat numai pe mine,
Caci timpul trece, dar si vine
Si chiar Romeo i-a fost barbat,
Dar cum ma va lasa pe mine
La fel pe el, ea l-a lasat
Si va trece la un altul,
Fara macar sa simta saltul
Si tot asa dinou si iar,
Fara a-i pasa de e cu sens sau in zadar.

Frumoasa care ma-nsela,
Mi-e iubita si amanta,
Chiar si azi sau n-alta viata,
Ea ma-mpaca, ea ma cearta
Si sperand ca-i voi fi sot
Si-ntr-o zi ea-mi va fi soata,
Mi-a jurat credinta-n fata,
Dar sa o cred nu am de gand,
Caci stiu ca are sufletul flamand
De iubire-mprumutata.

Frumoasa care ma-nsela,
Intr-o zi ea va pleca
Si atunci eu voi sti
Numele celei din prima zi,
Caci frumoasa care ma-nsela
Nu e alta decat viata mea.