Stari confuze

Bolnava e marea, isi tanguie dorul,
Se-agita si bate din zori ne-ncetat,
Cu sunete ciudate sopteste si tarmul,
Iar eu am uitat...
Iar eu n-am uitat...

Palida-i luna isi ascunde dorinta,
Se vede ca moare de dor neuitat,
Cu ganduri betege se-arata fiinta,
Iar eu am scapat...
Iar eu n-am scapat...

Tacuta-i padurea, isi plange durerea,
Se-arata tristetea ce n-ai meritat,
Cu bocete stranii se distruge tacerea,
Iar eu am visat...
Iar eu n-am visat...

Dorinta

Arunca norii pe pamant, tacerea
Si-o lacrima care se stinge,
Eu iau doar mahnirea, la fel si durerea,
Arunca-mi si mie tacerea.

Arunca vantul in aer, tradarea,
Iar lacrima-mi cade pe pleoape
Cand chinul si moartea sunt tot mai aproape,
Arunca-mi si mie tradarea.

Arunca soare pe pamant, lumina
Rana sa-mi fie uitata,
Somnul si viata si chiar si minciuna
Arunca-mi si mie lumina.

Arunca luna pe pamant, perdeaua
Tot ce-i in plus sa ascunda,
Tristetea, durerea si singuratatea
Arunca si mie perdeaua.

Tu arunci peste tot uitarea,
Multi erau mahniti, dar au uitat
Numai eu imi mai amintesc iubirea,
Te rog arunca-mi si mie uitarea.

Singuratate...

Toata lumea m-a uitat afara...
Doamne cat de frig e cand e seara.
Vreau sa scap si eu de nebunie...
As renunta la ani, o mie.

Multe fete-n lumea asta larga...
Chipu-mi din mintea lor ar vrea s-o stearga,
Dar ca un nebun uitat pe ape...
Visul mortii vine sa se-adape.

Ca si mort afara stau de veghe...
Oricat ai cauta nu am pereche.
Moarta-i mintea mea fara de ganduri...
Prinsa-n lumea oamenilor singuri.

Fara tine, rost nu mai incape...
Vis pierdut de mult, uitat in spate.
Te rog scapa-ma usor de mine...
Nu mai vreau sa ma gandesc la tine.

Totusi imi apari cand merg pe drumuri...
Frumusetea ti-o astern in mii de randuri.
Si ca sa ma scap usor de tine...
Am sa ma sacrific si pe mine.

Singur sunt mereu uitat pe creste...
Muntele imi spune o poveste.
Martor mi-esti tu singuratate...
Si tu ratacita printre soapte.

Acum am sa imi iau un bun ramas...
Singur, nestingher si dintr-un glas.
Si am sa va spun un gand fratesc...
Nu am fost facut ca sa iubesc.

Flori de moarte

Flori frumoase cum e cerul
De furtuna, plin de nori.
Flori de tunet ca si fierul
Spulberat de-un fulger de fiori.

Flori murdare ce-aduc sfarsit
In iubiri de neuitat.
Ce traiesc si mor deodat
Intr-o zi pe inserat.

Flori de negura-n lumina
Ce aduc mortii culoare.
Pentru ca moartea nu-i neagra,
Iar viata nu-i cat crezi de mare.

Vis zdrobit

Nori de sticla in noi se sparg,
Curge soarele prin ei
Viata urca un alt prag,
Sa urcam si noi de vrei.

Cioburi albe mai tot privesc,
Vrand sa-atinga marea adanca
Ei nu pot si isi zdrobesc,
Trupul alb lovit de-o stanca.

Ciob de nor in par oprit,
Te privesc ca pe un inger
Te iubesc si te-am iubit,
Dar ti-ascund un gand stingher.